Introducere in ju-jitsu

Artele martiale sunt arte ale razboiului care au ca scop tocmai evitarea folosirii fortei si amenintarii cu forta. Radacinile acestor arte sunt in India. De aici ele s-au raspandit in toata lumea si nu numai atat. La principiile artelor martiale fiecare cultura si-a adus contributia, astfel incat fiecare popor si-a dezvoltat un anumit stil.
Prima tara in care au patruns a fost China unde au cunoscut o adevarata inflorire existand o multitudine de stiluri si scoli (stiluri interne: Qiqong, Tai Chi Chuan, Hising-i, Pakua; stiluri externe: alte trei sute).
Arte martiale: chinezesti - Wu-Shu, Qiqong, Tai Chi Chuan, Pakua; vietnameze - Viet va dao, Kwan Kido; coreene - Tang sodo, Tae Kwon Do; tailandeze - Muai Thai; japoneze - Sumo, Ju-jutsu, Nin jutsu, si tehnici mai noi - Karate-Do cu diverse scoli; Ju-do si Ai Kido care isi au originea in Ju-Jutsu).
Ju in traducere din japoneza inseamna suplu, bland. Jutsu inseamna arta. Ju-Jutsu se poate traduce prin "Arta blanda" sau "Arta supletei", arta de a-l face bland pe adversar.
Ju-Jutsu este unul dintre cele mai vechi stiluri de arta martiala japoneza si are radacini in Sumo si influente din Shaolin, Tsu, Kempo. Ju-Jutsu era o arta studiata de catre samurai (casta razboinica din Japonia) care trebuiau sa stie sa se apere cu mana goala in fata adversarilor, chiar si inarmati fiind. In pofida statutului lor de luptatori, pe langa artele martiale, samuraii scriau diverse haiku-uri (poezie japoneza), pictau, caligrafiau, studiau tehnica ceaiului, completandu-si astfel pregatirea fizica cu o pregatire spirituala pentru a-si forma o personalitate completa.
Ju-Jutsu este o arta martiala in care se folosesc tehnici articulare, strangulari, contorsionari, proiectari, fixari, aruncari, tehnici de lovire cu diverse segmente ale corpului, tehnici de lovire si actionare asupra punctelor vitale.
Din Ju-Jutsu, prin extragerea tehnicilor de lovire si a altor tehnici periculoase, Jigoro Kano a fondat JUDO-ul in care se folosesc tehnicile de aruncare, proiectare, fixari si strangulari.
Morihei Ueshiba a fondat AIKIDO in care practicantul foloseste tehnicile articulare, chei, proiectari. Atat in Judo, cat si in Aikido se pastreaza principiile din Ju-Jutsu fundamentate pe ideea de a folosi cat mai putin forta proprie si de a folosi forta adversarului impotriva acestuia. Cele trei principii de baza ale DAITO-RYU sunt:
Ocolire, nu cedare.
Reactii sistematice, reflexe fulgeratoare.
Folosirea eficacitatii maxime.
In Romania Ju-Jutsu a fost introdus in anii '20 de catre un membru al Consulatului Japoniei din Bucuresti care a predat cateva luni Ju-Jutsu si Judo. Primii practicanti de Ju-Jutsu au fost Emilian Teaca si Dumitru Carapancea. Totusi, initiatorul, promotorul si fondatorul miscarii moderne de Ju-Jutsu din Romania a fost Shihan Alois GURSKI (7 dan Ju-Jutsu, 5 dan Judo, 5 dan Karate), fiind de asemenea membru fondator al Federatiei Romane de Arte Martiale, al Ligii Romane de Ju-Jutsu si membru al Federatiei Romane de Judo.
Cateva dintre cele mai vechi centuri negre: Gheorghe NISTOR, Dan ALEXANDRESCU, Teo MANTALUTA, Florentin MARINESCU, Liviu GRAUR, Gheorghe GOIAN, Nicolae ILIE (1), Tudor STANCIU, Robert MANOLE, Maria MOLDOVEANU, Catalin GEORGESCU, Nicolae ILIE (2), Radu ZIMBILSCHI si, cu voia Dvs., Gheorghe COJOCARU.
In prezent, in Ju-Jutsu exista competitii nationale si internationale. Competitiile de Ju-Jutsu au doua parti componente: sistemul fighting (masculin, feminin) si sistemul demonstrativ (feminin, masculin, mixt).
Fighting-ul este competitia de lupta in care sportivii sunt obligati sa puncteze in cele trei faze ale luptei: loviturile cu bratele si picioarele (la cap sunt permise numai loviturile circulare), proiectari (tehnici articulare si strangulari inclusiv, fara a forta coloana sau articulatiile in miscare) si tehnici la sol (fixari, chei, strangulari). Daca adversarul bate in momentul in care este actionat cu o tehnica, atunci pierde trei puncte. Castiga cel care acumuleaza puncte in toate cele trei faze ale luptei.
In sistemul Demonstrativ se dau patru serii de cate cinci atacuri, fiecare echipa fiind obligata sa execute trei atacuri in fiecare serie.
Sistemul competitional din Romania era full-contact, iar la demonstrativ echipele erau obligate sa execute minim 8 tehnici in 10 atacuri, 2-3 serii fara a repeta tehnicile.