"Dupa definitia populara cea mai raspandita in Japonia, Ju-jutsu ar fi un lung drum (michi) de parcurs pentru a atinge prima fericire a vietii aici, jos, de-a lungul multiplelor lupte, care inseamna a face fata obstacolelor.
In primul rand razboinicul trebuie sa invete sa-si apere corpul impotriva tuturor dusmanilor, fara a face uz de arme, cu scopul de a-si fortifica spiritul.
Cand te afli intr-o situatie periculoasa, in fata cu raufacatori de exemplu, se poate intotdeauna sa-ti pastrezi sangele rece gratie a ceea ce ne place sa numim "stapanire de sine". Ori, asta nu se dobandeste decat prin antrenamentul corpului si al spiritului. Se poate, convenabil, sa ai avantajul probabilitatii de a iesi victorios cu o persoana neinitiata. In plus, trebuie sa fii pus in masura nu doar sa neutralizezi un adversar, ci in egala masura, sa-l readuci pe drumul cel bun, dupa ce i-ai oprit dorinta de a distruge si dupa ce l-ai facut sa-si inteleaga greseala.
Acesta este cazul ideal, unul dintre principiile fundamentale ale Ju-jutsu-lui antic japonez cu toata filozofia care decurge si care nu poate fi inteleasa decat de oameni exceptional dotati, care convin cu acest fapt.
Totodata nu trebuie sa ne inselam asupra acestei inalte notiuni de intelepciune si trebuie sa acceptam sa trecem peste toate etapele fizice pe care le implica, fara a sari peste vreuna.
Zelul in Ju-jutsu nu rimeaza cu reusita. Antrenamentele trebuie urmarite cu asiduitate si perseverenta, trebuind ca sfaturile maestrilor sa fie acceptate chiar daca ele nu sunt conforme cu ideile noastre preconcepute, trebuie urmate regimuri uneori excesive si trebuie sa fii fidel angajamentelor luate la plecarea pe aceasta cale.
Ju-jutsu este o disciplina martiala atat dura cat si supla."
Maestrul HISAMITSU MIMURODO
(text reprodus din cartea "Ju-jutsu antic japonez" - de Roland J. Maroteaux, 1998)
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu